De cȋnd ai plecat mă gȋndesc mai des la tine
și mai mult.
Te-am și visat de cȋteva ori,
se făcea că ȋţi albise părul peste noapte
și eu ȋmi spuneam
vai de mine, ce i-am făcut omului ăstuia,
ce om rău trebuie să fiu,
ce om rău trebuie să fiu,
cum
l-am lăsat eu să plece
ȋnchide ușa, Costele, așa striga
ȋn miez de noapte
doamna Geta de la șase, vorbind
cu soţul ei mort, singură vorbind
pe holul blocului, cu ecou.
ȋnchide ușa, să nu se vadă ce
pustiu a rămas
la noi ȋn casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu