În ce se măsoară singurătatea?
În oameni cu care nu te întîlneşti.
În clipe în care îţi dai seama că ce te interesează pe tine, ce te mişcă, ce te face să fii cine eşti nu-i interesează şi pe alţii. Sau, cel puţin, nu-i interesează pe cei cîţiva pe care ţi-ai dori tu să-i intereseze. Iar dacă, totuşi, îi interesează, asta n-are nici o legătură cu tine.
În zile întregi prefăcute în săptămîni, şi luni, şi ani, în care timpul trece fără să-ţi dai seama şi te trezeşti într-o bună zi că nu mai eşti tu, cel din poza de la terminarea liceului, nu, n-ai cum să fii tu, uite ce privire visătoare şi plină de speranţe avea tînarul din fotografie!
În fire de păr albite, pe care îţi dai seama într-o zi că nu ai pentru cine să le vopseşti, iar ţie ţi-ai rămas deja prea mic, nu mai are rost să le vopseşti pentru tine-cel-din-oglindă, oricum nu te mai uiţi de mult în ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu